Nu am înţeles niciodată cum unii oameni se pot hrăni din răutate,cum îşi pot lăsa atât de uşor sufletul să cadă în plasa unei fericiri mincinoase. Cum îşi pot găsi liniştea interioară dorindu-le răul celor din jur, cum se pot bucura de suferinţa lor. Cum îşi pot juca atât de bine rolul de oameni blânzi şi iubitori pentru a-şi atinge scopurile propuse. Fie că ne dorim sau nu, trăim încojuraţi de aceşti oameni, şi cel mai rău lucru este că aceste persoane ne fac să percepem viaţa într-un mod total paradoxal,iar noi...noi ne dăm seama de acest lucru mult prea târziu.
Am încercat mereu să-mi găsesc fericirea în lucrurile mici, dar semnificative, nu am manipulat şi nici nu am urât pentru simplul fapt că cineva a primit ceea ce eu imi doream,ceva la care visam. M-am mulţumit mereu cu ceea ce am primit, iar dacă am considerat că merit mai mult am muncit ca să obţin, însă nu prin mijloace meschine si mincinoase, nu am ţinut cu forţa persoane lângă mine şi nici nu le-am obligat să facă lucruri pe care nu şi le doreau, nu am considerat niciodată că deţin controlul absolut asupra unei persoane, aceste lucruri mi se par maxim de ciudate.
Aceste persoane pentru care bârfele şi intrigile reprezintă un mod de a trăi ar trebui să ştie că nimeni nu este atât de imaculat din punct de vedere moral pentru a arăta cu degetul pe cineva, că înainte de a judeca trebuie să cunoşti si cel mai important înainte să vorbeşti trebuie să gândeşti.
Nu o să-mi trăiesc niciodată viaţă in funcţie de părerile celorlalţi, nu urmăresc să fiu în consens cu lumea, să încerc să par altcineva, să-mi ascund naturalul doar pentru a fi placută de cei din jur. Nu mă încălzeşte acest lucru, prefer să fiu plăcută de oameni puţini dar pentru ceea ce sunt, cu adevărat.
Prefer să trăiesc liberă.
