Ceva.

Nu am înţeles niciodată cum unii oameni se pot hrăni din răutate,cum îşi pot lăsa atât de uşor sufletul să cadă în plasa unei fericiri mincinoase. Cum îşi pot găsi liniştea interioară dorindu-le răul celor din jur, cum se pot bucura de suferinţa lor. Cum îşi pot juca atât de bine rolul de oameni blânzi şi iubitori pentru a-şi atinge scopurile propuse. Fie că ne dorim sau nu, trăim încojuraţi de aceşti oameni, şi cel mai rău lucru este că aceste persoane ne fac să percepem viaţa într-un mod total paradoxal,iar noi...noi ne dăm seama de acest lucru mult prea târziu. 

Am încercat mereu să-mi găsesc fericirea în lucrurile mici, dar semnificative, nu am manipulat şi nici nu am urât pentru simplul fapt că cineva a primit ceea ce eu imi doream,ceva la care visam. M-am mulţumit mereu cu ceea ce am primit, iar dacă am considerat că merit mai mult am muncit ca să obţin, însă nu prin mijloace meschine si mincinoase, nu am ţinut  cu forţa persoane lângă mine şi nici nu le-am obligat să facă lucruri pe care nu şi le doreau, nu am considerat niciodată că deţin controlul absolut asupra unei persoane, aceste lucruri mi se par maxim de ciudate. 

Aceste persoane pentru care bârfele şi intrigile reprezintă un mod de a trăi ar trebui să ştie că nimeni nu este atât de imaculat din punct de vedere moral pentru a arăta cu degetul pe cineva, că înainte de a judeca trebuie să cunoşti si cel mai important înainte să vorbeşti trebuie să gândeşti.

Nu o să-mi trăiesc niciodată viaţă in funcţie de părerile celorlalţi, nu urmăresc să fiu în consens cu lumea, să încerc să par altcineva, să-mi ascund naturalul doar pentru a fi placută de cei din jur. Nu mă încălzeşte acest lucru, prefer să fiu plăcută de oameni puţini dar pentru ceea ce sunt, cu adevărat. 

Prefer să trăiesc liberă.

You inspire me

De azi nu mai există trecut sau viitor,de azi există doar prezentul. Am lăsat în urmă dor,iubire,amintiri, adversitate şi răutate,am lăsat în urmă tot. De azi încep o nouă viaţă departe de zâmbete false, de  cuvinte pe care obişnuiam să le folosesc ca un calmant,departe de minciuni,de ură,de singurătate şi mai ales...departe de tine. Azi nu mai simt dor şi nici nu mai am regrete,am renunţat chiar şi la amintirile care obişnuiau să mă transforme într-o persoană slabă. Azi mi-am calmat gândurile,le-am spus să se liniştească,să se organizeze şi pentru prima dată m-au ascultat. 

Mi-am abandonat de prea mult timp sinele şi m-am negat,am trăit cuprinsă de frici, de sentimente de vinovăţie şi neputinţă,dominată de emotivitate, dar azi m-am dezis de toate.Azi am constat că tot ceea ce am,tot ceea ce am primit de la viaţă este o clipă,clipa de faţă. Nu voi ştii niciodată dacă vor urma şi altele sau aceasta este singura şi de aceea am decis să profit de fiecare clipă primită. 

Eu sunt singura care îmi poate inţelege durerile,slăbiciunile,neputinţele sau rătăcirile,sunt singura care poate să inţeleagă nopţile pierdute gândindu-mă la persoane dragi. Dacă mâine toată lumea s-ar întoarce împotriva mea nu ştiu câte persoane mi-ar rămâne alături. Am obosit să continui să investesc timp şi sentimente în ceva ce nu merită,aşa că am renunţat. De azi sunt doar eu...iar pe toate persoanele care cândva au reprezantat un mic univers al meu le voi inchide într-o cămăruţă a inimii pe care o voi deschide doar atunci când îmi vor demonstra că merită să umble libere prin intreaga mea inima .Azi am învăţat să zâmbesc chiar dacă nu te mai am aproape.

Nimic

Cat de grele sunt inceputurile? 

Cu totii ajungem intr-un moment in care ne dorim o schimbare,un nou inceput,o noua viata. Visam la noi experiente mult mai bune decat precedentele si concepem alte vieti departe de lumea in care nu ne mai regasim,departe de persoanele care au contribuit la schimbarea noastra,la dobandirea acestei noi gandiri. Visam la acest inceput de fiecare data cand suntem dezamagiti,cand ne simtim singuri si lucram din greu la construirea acestei noi vieti, iar cand reusim sa gasim o poarta de evadare nu mai suntem asa siguri ca vrem sa pasim dincolo de ea si sa o inchidem pentru totdeauna . Brusc constientizam ca sufletul nostru apartine intregii lumi ce o lasam in spatele usii...si acum, ce alegem? Sa mergem mai departe pentru a ne duce la bun sfarsit intregul vis sau sa ramanem? Dar cum sa putem sa mergem mai departe cand lasam in urma persoanele carora le apartinem si ne apartim?..impropriu zis,pentru ca nimeni nu are controlul absolut asupra nimanui. 

Am ales sa fugim de probleme considerand ca acesta este cel mai bun mod de a trece mai usor peste toate. Dar cum poti fugi de toate lucrurile care se afla de fapt in mintea si sufletul tau? Cum te poti ascunde de persoanele fara de care inca nu iti poti imagina viitorul. Cum poti fugi departe de persoanele pe care le vezi de fiecare data cand inchizi ochii? Si mai ales..cum te poti intoarce cand nu exista nici o modalitate de a da inapoi?Nu exista nici o alta solutie decat de a  merge inainte, de a pasi dincolo de usa intredeschisa desi sufletul nostru ramane in urma. Si acum? Care sunt sansele sa gasim fericirea mult visata? Care sunt sansele ca aceasta noua viata sa fie mai buna? Stim ca nu putem ramane pentru ca am obosit sa primim fericire si chiar iubire in rate. Dar totodata stim ca nu putem renunta atat de usor la persoanele langa care,chiar si pentru cateva clipe, am cunoscut fericirea,fericirea deplina. Stim ca nu putem renunta usor la toate amintirile,la toate momentele unice la care continuam sa visam si sa speram cu ardoare ca se vor intoarce. Dar trecutul nu se mai intoarce,desi unele persoane  aleg sa se intoarca,aleg sa te faca din nou sa simti acei fiori pe care nu ii poti compara cu nimic,pe care nu ii poti descrie, ca mai apoi sa plece din nou,aleg sa faca inca o data lucrurile sa para mult prea complicate pentru a fi rezolvate,si o fac iar si iar si iar..stiind ca tu vei fi mereu acolo,mereu gata sa ii primesti din nou in viata ta cu aceeasi caldura ca prima data. Dar acesta este unul din lucrurile care te fac sa renunti. Consideri ca meriti mai mult si poate chiar meriti..poate,si de aceea alegi sa pleci. Sau poate ca ar trebui sa continui sa lupti,pentru ca stii ca nimic nu se obtine usor. Dar cate lupte ai castigat si pe cate dintre ele le-ai pierdut? 

Inceputurile sunt grele,sunt mult mai grele decat ti-ai imaginat ca vor fi,si tot entuziasmul cu care pornesti va disparea treptat cand vei descoperi ca noua ta viata nu e deloc simpla,nu e deloc asa cum ti-ai imaginat ca va fii,dar cand numai ai nimic de pierdut singurul lucru pe care il mai poti face este sa continui sa lupti. 

Despre frică

Trăim într-o lume în care orgoliul este principalul defect cu care ne confruntăm zilnic. Îl punem mai presus de iubire, de dor,mai presus de noi. Simţim cum fiecare parte a corpului şi a minţii noastre tânjeşte după aşa-zisul suflet pereche şi acest dor se resimte în fiecare bătaie de inimă, în sângele ce ne curge prin vene,în gândurile care mereu sunt prea multe. Dar suntem prea orgolioşi să recunoaştem asta,ne-am creat o imagine de oameni puternici şi vrem să o păstram aşa. Ne e frica de ceea ce ar zice cei din jur dacă ar afla cu adevarat ce gândim,ce simţim. Ceea ce nu ştim este că şi oamenii puternici iubesc,si oamenilor puternici le e dor,şi ei au parte de depresii,suferă şi deseori oamenii care vor să pară puternici sunt defapt cei mai slabi,cei mai sensibili. 

Trăim cu teama că dacă ne-am oferi sentimentele şi gândurile pe tavă cealaltă persoană le va servi la micul dejun şi probabil că va mai gusta puţin seara înainte să adoarmă şi apoi se va sătura de ele,căutânt alte şi alte gusturi,alte delicii . Şi apoi? Apoi o să rămânem cu aceeaşi tavă plină cu amalgamul de lucruri pe care considerăm că le-am pus la vânzare mult prea devreme,sau poate mult prea târziu. 

 O parte din temeri sunt înnăscute iar pe celelalte le dobândim pe parcusul vieţii,insă de orice natura ar fi,ele trebuie controlate. Frica face parte din fiecare dintre noi.   

Iubirea inseamnă frică. Frica că nu vei fi apreciat,frica că persoana de lânga tine se va trezi într-o dimineaţă spunându-ţi o poveste stupidă despre cum lucrurile sunt trecatoare şi nimic nu este de durată,frica că persoanelor iubite li s-ar putea întampla ceva. 

Şi până la urmă..ce ar insemna viaţa dacă am lăsa temerile să ne oprească din ceea ce vrem cu adevărat? Dacă le-am lăsa să ne sfâsie până şi ultima fărâmă de optimism,de speranţă. Frica face parte din viaţă ! Atunci când simţi frica cuprinzându-te din toate încheieturile simţi cu adevărat că eşti viu,că trăieşti o existenţă intensă. O viaţă nu ne este de ajuns să facem toate lucrurile pe care ni le-am plănuit,dar cu toate astea continuam să irosim timpul ascunzându-ne în spatele unei măşti, trăim copleşiţi de intrebări,de frustrări,de dorinţe,de gânduri târzii în miez de noapte dar nu facem nimic pentru a schimba asta pentru că ne este teamă.