Despre frică

Trăim într-o lume în care orgoliul este principalul defect cu care ne confruntăm zilnic. Îl punem mai presus de iubire, de dor,mai presus de noi. Simţim cum fiecare parte a corpului şi a minţii noastre tânjeşte după aşa-zisul suflet pereche şi acest dor se resimte în fiecare bătaie de inimă, în sângele ce ne curge prin vene,în gândurile care mereu sunt prea multe. Dar suntem prea orgolioşi să recunoaştem asta,ne-am creat o imagine de oameni puternici şi vrem să o păstram aşa. Ne e frica de ceea ce ar zice cei din jur dacă ar afla cu adevarat ce gândim,ce simţim. Ceea ce nu ştim este că şi oamenii puternici iubesc,si oamenilor puternici le e dor,şi ei au parte de depresii,suferă şi deseori oamenii care vor să pară puternici sunt defapt cei mai slabi,cei mai sensibili. 

Trăim cu teama că dacă ne-am oferi sentimentele şi gândurile pe tavă cealaltă persoană le va servi la micul dejun şi probabil că va mai gusta puţin seara înainte să adoarmă şi apoi se va sătura de ele,căutânt alte şi alte gusturi,alte delicii . Şi apoi? Apoi o să rămânem cu aceeaşi tavă plină cu amalgamul de lucruri pe care considerăm că le-am pus la vânzare mult prea devreme,sau poate mult prea târziu. 

 O parte din temeri sunt înnăscute iar pe celelalte le dobândim pe parcusul vieţii,insă de orice natura ar fi,ele trebuie controlate. Frica face parte din fiecare dintre noi.   

Iubirea inseamnă frică. Frica că nu vei fi apreciat,frica că persoana de lânga tine se va trezi într-o dimineaţă spunându-ţi o poveste stupidă despre cum lucrurile sunt trecatoare şi nimic nu este de durată,frica că persoanelor iubite li s-ar putea întampla ceva. 

Şi până la urmă..ce ar insemna viaţa dacă am lăsa temerile să ne oprească din ceea ce vrem cu adevărat? Dacă le-am lăsa să ne sfâsie până şi ultima fărâmă de optimism,de speranţă. Frica face parte din viaţă ! Atunci când simţi frica cuprinzându-te din toate încheieturile simţi cu adevărat că eşti viu,că trăieşti o existenţă intensă. O viaţă nu ne este de ajuns să facem toate lucrurile pe care ni le-am plănuit,dar cu toate astea continuam să irosim timpul ascunzându-ne în spatele unei măşti, trăim copleşiţi de intrebări,de frustrări,de dorinţe,de gânduri târzii în miez de noapte dar nu facem nimic pentru a schimba asta pentru că ne este teamă.