Ce este fericirea?

    Ne trăim viaţa controlaţi de presupuneri şi orgolii. Ne ascundem suferinţele sub măşti şi mimăm fericirea pentru a nu părea vulnerabili în faţa celorlalţi. Ne creăm o imagine de stânci puternice,rigide care nu pot fi dărâmate doar pentru a nu da satisfacţie celor care ne-au rănit. Dar ceea ce nu ne dăm seama este că această mască nu ne aduce fericirea şi nici împlinirea sufletească. Fericirea înseamna să fim noi înşine, fără ascunzisuri, fără zidurile pe care le construim între noi şi lumea exterioară doar pentru că ne este frică de faptul că dacă cei din jur ne-ar cunoaşte slăbiciunile ar profita de ele. Simţurile sunt mult mai sus decât noi, noi suntem doar nişte corpuri, în schimb ceea ce simţim este ceva mult prea înalt,ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. Suntem norocoşi că putem avea sentimente. 

     Fericirea este atunci când spui şi faci ceea ce simţi, când renunţi la temeri, când lupţi pentru ceea ce îţi doreşti. Fericirea e atunci când iubeşti fără a aştepta ceva în schimb, când o faci şi eşti pur şi simplu fericit că trăieşti cel mai intens sentiment. Când te bucuri că ai experimentat acest lucru, indiferent de consecinţele care au urmat, indiferent de suferinţe si dezamăgiri.

    Trebuie să ne bucuram pentru fiecare moment pe care l-am trăit în trecut, pentru fiecare poveste, trebuie să privim în urma şi să ne considerăm speciali că am avut ocazia să trăim acele sentimente. Ştiu ca lucrul cel mai greu pe care îl putem realiza este acceptarea, acceptarea că orice are un final. Dar suntem oameni, ne-am născut să iubim şi să suferim. Dacă lăsăm teama să ne stăpânească peste ani vom privi în urmă şi vom realiza ca am pierdut oameni dragi doar pentru că nu am vrut să părem vulnerabili în faţa lor. Ştiu ca la un moment dat totul se termină dar deseori rupem rădacina unor momente mult prea devreme, fară a le lăsa să se dezolvolte în ceva frumos,doar pentru că ne îngrijorează urmările. Oamenii nu sunt întotdeauna destinati sa ne facă rau. Trebuie să parcurgem toate etapele suferinţei, de la cea mai mică până la cea mai mare, până când în final vom găsi persoana capabilă să ne ofere fericirea supremă, nelimitată şi atunci vom întelege de ce a trebuit să trecem prin acele momente grele.

     Am primit unul dintre cele mai mari şi mai frumoase cadouri şi anume ''viaţa", însă continuăm să irosim clipe preţioase, momente unice. Am auzit recent întrebarea "De ce ne naştem dacă murim?"..ne naştem pentru a trăi, pentru a simţi, pentru a experimenta, pentru a cunoaşte senzaţii unice, ce trebuie trăite fiecare la timpul lor, nu trebuie sa le amânăm, nu trebuie să le lăsăm să treacă pe lânga noi, trebuie să fim noi însine în fiecare situaţie şi să o trăim intens, fără să ne gândim la urmări, la remuşcări, asta înseamnă fericire.